Definițiile, teoremele și formulele pentru legi de compoziție și polinoame la bacul la matematică (Subiectul al II-lea · Problema 2): Legi de compoziție și polinoame, cu tabele și formule pe scurt.
Formulele sunt pentru programa M1. La M2 și M3 o parte din ele nu intră: verifică programa sesiunii tale.
Problema 2 din Subiectul al II-lea: legi de compoziție, grupuri, morfisme și polinoame.
De reținut
Încearcă să scrii legea de compoziție ca produs, de exemplu xy−2x−2y+6=(x−2)(y−2)+2: proprietățile se verifică mult mai ușor.
Legi de compoziție
Lege de compoziție
O regulă care asociază oricăror două elemente x,y dintr-o mulțime M un element x∗y tot din M (M este parte stabilă).
Element neutru
e∈M cu x∗e=e∗x=x pentru orice x∈M. Dacă există, este unic.
Element simetric
x′∈M este simetricul lui x dacă x∗x′=x′∗x=e.
Parte stabilă
H⊆M este parte stabilă pentru ∘ dacă x∘y∈H pentru orice x,y∈H.
Elemente simetrizabile
U(M) = mulțimea elementelor care au simetric față de lege.
Asociativitate
(x∗y)∗z=x∗(y∗z)
Comutativitate
x∗y=y∗x
Exemplu de scriere ca produs
xy−2x−2y+6=(x−2)(y−2)+2
Grupuri și morfisme
Grup
(G,∗) este grup dacă legea este asociativă, are element neutru și orice element are simetric. Este abelian (comutativ) dacă legea este și comutativă.
Subgrup
O submulțime H⊆G care este grup cu aceeași lege: e stabilă la operație și conține simetricul fiecărui element al ei.
Morfism de grupuri
f:(G,∗)→(H,∘) cu f(x∗y)=f(x)∘f(y) pentru orice x,y. Un morfism bijectiv este izomorfism. Un morfism duce neutrul în neutru: f(eG)=eH.
Inel și corp
(A,+,⋅) este inel dacă (A,+) este grup abelian, înmulțirea este asociativă și distributivă față de adunare. Un corp este un inel în care orice element nenul are invers la înmulțire.
Monoid
(M,∘) este monoid dacă legea e asociativă și are element neutru (comutativ, dacă legea e și comutativă).
Izomorfism
Un morfism bijectiv. Un morfism de grupuri duce elementul neutru în elementul neutru: f(e1)=e2.
Morfism de inele
f(x+y)=f(x)+f(y), f(xy)=f(x)f(y) și f(1)=1 (cu legile inelelor).
Polinoame
Rădăcină
a este rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema lui Bézout
a este rădăcină a lui f dacă și numai dacă f se divide cu X−a.
Rădăcini complexe
Un polinom cu coeficienți reali care are rădăcina a+bi are și rădăcina a−bi. Un polinom de grad n are exact n rădăcini complexe (cu multiplicitate).
Gradul și suma coeficienților
Gradul este cel mai mare exponent al lui X (polinomul constant nenul are gradul 0). Suma coeficienților lui f este f(1).
Divizibilitatea
f⋮g dacă restul împărțirii lui f la g este 0. f⋮(X−a)⟺f(a)=0.
Polinoame ireductibile
f (de grad cel puțin 1) este reductibil peste K dacă se scrie f=gh cu g,h∈K[X] de grad cel puțin 1; altfel este ireductibil.
Rădăcini întregi și raționale
Pentru coeficienți întregi: rădăcinile întregi divid termenul liber; rădăcinile raționale qp au p divizor al termenului liber și q divizor al coeficientului dominant.
Rădăcini conjugate
Dacă f∈Q[X] are rădăcina a+b, are și a−b; dacă f∈R[X] are rădăcina a+bi, are și a−bi.