Definițiile, teoremele și formulele pentru funcții la bacul la matematică (Subiectul I · Ex. 2): Funcții: definiții și proprietăți, cu tabele și formule pe scurt.
Formulele sunt pentru programa M1. La M2 și M3 o parte din ele nu intră: verifică programa sesiunii tale.
Exercițiul 2 din Subiectul I: compunerea funcțiilor, funcția de gradul I și funcția de gradul al II-lea.
De reținut
Un punct este pe graficul unei funcții exact atunci când îi verifică ecuația: A(m,n)∈Gf⟺f(m)=n.
Funcții și grafice
Graficul funcției
Mulțimea punctelor (x,f(x)). Un punct A(m,n) aparține graficului dacă f(m)=n.
Compunerea
Pentru g:A→B și f:B→C, funcția f∘g:A→C este (f∘g)(x)=f(g(x)): întâi se aplică g, apoi f.
Funcție pară, impară
f este pară dacă f(−x)=f(x) (grafic simetric față de Oy) și impară dacă f(−x)=−f(x) (grafic simetric față de origine).
Funcție periodică
f:D→R este periodică de perioadă T=0 dacă f(x+T)=f(x) pentru orice x∈D (cu x+T∈D). Cea mai mică perioadă pozitivă este perioada principală.
Imaginea funcției
Imf=f(A)={f(x)∣x∈A}, mulțimea valorilor funcției.
Funcții monotone
f este strict crescătoare dacă x1<x2⇒f(x1)<f(x2) și strict descrescătoare dacă x1<x2⇒f(x1)>f(x2) (cu ≤, ≥: monoton crescătoare / descrescătoare).
Intersecția cu axa Ox
f(x)=0
Intersecția cu axa Oy
(0,f(0))
Intersecția a două grafice
f(x)=g(x)
Injectivitate, surjectivitate, inversă
Funcție injectivă
Valori diferite ale lui x dau valori diferite: x1=x2⇒f(x1)=f(x2). O funcție strict monotonă este injectivă.
Funcție surjectivă
Orice y din codomeniu este atins: pentru orice y există x cu f(x)=y.
Funcție bijectivă și inversa
f este bijectivă dacă e injectivă și surjectivă. Atunci are inversă f−1, cu f(f−1(y))=y și f−1(f(x))=x; o afli rezolvând f(x)=y în raport cu x.
Cum arăți că nu e injectivă
Găsești x1=x2 cu f(x1)=f(x2). O funcție strict monotonă este injectivă.
Surjectivitate prin imagine
f:A→B este surjectivă ⟺Imf=B, adică ecuația f(x)=y are soluție pentru orice y∈B.
Funcția de gradul I
Definiția
f:R→R, f(x)=ax+b, cu a=0. Graficul este o dreaptă, cu panta a.
Monotonia
a>0⇒f↗,a<0⇒f↘
Zeroul funcției
x=−ab
Semnul funcției
f(x)=ax+b:semnul lui a la dreapta lui −ab
și semn contrar lui a la stânga rădăcinii
Funcția de gradul al II-lea
Definiția
f:R→R, f(x)=ax2+bx+c, cu a=0. Graficul este o parabolă, cu ramurile în sus dacă a>0 și în jos dacă a<0.
Δ
Rădăcini
Graficul și axa Ox
Δ>0
doua˘ ra˘da˘cini reale distincte
taie axa ıˆn doua˘ puncte
Δ=0
x1=x2=−2ab
este tangent la axa˘
Δ<0
nicio ra˘da˘cina˘ reala˘
nu intersecteaza˘ axa
Discriminantul
Δ=b2−4ac
Rădăcinile
x1,2=2a−b±Δ
reale dacă Δ≥0
Vârful parabolei
V(−2ab,−4aΔ)
punct de minim dacă a>0, de maxim dacă a<0
Relațiile lui Viète
x1+x2=−ab,x1x2=ac
Forma descompusă
f(x)=a(x−x1)(x−x2)
Forma canonică
f(x)=a(x+2ab)2−4aΔ
Extremul
a>0:fmin=−4aΔ;a<0:fmax=−4aΔ
Axa de simetrie
x=−2ab
Imaginea
a>0:Imf=[−4aΔ,∞);a<0:(−∞,−4aΔ]
Monotonia (a>0)
↘ pe (−∞,−2ab],↗ pe [−2ab,∞)
pentru a<0 invers
Semnul trinomului
Δ>0:semnul lui aıˆn afara ra˘da˘cinilor, semn contrar ıˆntre ele
Δ=0: semnul lui a, cu zero în x1; Δ<0: semnul lui a peste tot
Parabola și axa Ox
Δ>0:2 puncte;Δ=0:tangenta˘;Δ<0:nu o taie
Ecuația cu rădăcinile x1, x2
x2−Sx+P=0
S=x1+x2, P=x1x2; x12+x22=S2−2P
Semnul funcției: între rădăcini f are semn contrar lui a, în afara lor are semnul lui a. Dacă Δ<0, f are peste tot semnul lui a.
Pune formulele în practică pe subiectele date la examen.